Sari la conținut

Arsenal FC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Arsenal Londra)
Acest articol se referă la un club de fotbal. Pentru alte sensuri, vedeți Arsenal (dezambiguizare).
Arsenal
Informații generale
Nume completArsenal Football Club
AbreviatAFC
PoreclăThe Gunners (Tunarii)
Data fondăriiOctombrie 1886
Culori        
StadionEmirates Stadium,
Londra
(60.361 de locuri)
CampionatPremier League
ProprietarAnglia Arsenal Holdings plc
AntrenorSpania Mikel Arteta
Prezență online
www.arsenal.com
Palmares
NaționalCampionatul Angliei (13)
Cupa Angliei (14)
Cupa Ligii Angliei (2)
Community Shield (17)
InternaționalCupa Cupelor UEFA (1)
Cupa Orașelor Târguri (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ
Pentru sezonul în curs vedeți:
1992–93 FA Premier League[*][[1992–93 FA Premier League (1st season of the Premier League)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Arsenal Football Club, cunoscut și ca Arsenal Londra sau Arsenal, este un club de fotbal profesionist din nordul Londrei. Clubul este cunoscut lumii fotbalului sub porecla "The Gunners (Tunarii)". Evoluează în Premier League și este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din Anglia, câștigând de 13 ori campionatul național (Footbal League și Premier League) și de paisprezece ori Cupa Angliei.

Clubul Arsenal a fost fondat în octombrie 1886, însă cu toate acestea, a câștigat primul trofeu important abia în anii '30. După o perioadă de declin după al doilea război mondial, a devenit al doilea club din secolul XX care a câștigat o dublă (atât campionatul cât și cupa Angliei), în sezonul 1970-71, iar în ultimii douăzeci de ani a fost unul dintre cele mai importante cluburi din fotbalul englez - în acest timp, Arsenal a câștigat încă două duble, titlul de campioană în anul 2004 fără a fi învinsă iar în sezonul 2005-2006 de Liga Campionilor a devenit prima echipă din Londra care ajunge în finală.

Tradițional, culorile clubului sunt roșu și alb, cu toate că acestea au evoluat de-a lungul istoriei. De asemenea clubul și-a schimbat locația; clubul a fost fondat inițial în Woolwich, în sud-estul Londrei, însă în anul 1913 s-a mutat în nordul orașului, la Stadionul Arsenal, în districtul Highbury. În anul 2006 clubul a fost mutat pe stadionul actual, Emirates.

Arsenal are o bază de suporteri mare, și este în rivalitate cu câteva alte cluburi; cea mai notabilă este cea cu vecinii Tottenham Hotspur, meciul dintre cele două echipe numindu-se Derby-ul din Nordul Londrei. Arsenal este unul dintre cele mai bogate cluburi din fotbalul englez (în 2007 valora 600 de milioane de lire sterline) iar echipa feminină de fotbal (Arsenal Ladies) este cea mai titrată echipă de fotbal feminin din Anglia.

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Căpitanul Patrick Vieira ridicând trofeul Premier League, în anul 2004

Arsenal a fost fondat în anul 1886 sub numele de Dial Square de către muncitorii fabricii de armament „Royal Arsenal” din Woolwich, însă, după puțin timp, și-a schimbat numele în Royal Arsenal. Și-a schimbat numele din nou în Woolwich Arsenal după ce a devenit un club profesionist, în anul 1891. S-a înscris în Football League în 1893, începând competiția în divizia a doua, reușind promovarea în sezonul 1904. Totuși, izolarea geografică a stadionului a avut ca rezultat un număr redus de spectatori la meciurile jucate pe teren propriu, lucru ce a dus la probleme financiare și chiar la faliment, în sezonul 1910, an în care clubul a fost preluat de omul de afaceri Henry Norris.[1] Norris a căutat să mute clubul în altă locație, iar în 1913, imediat după retrogradarea clubului în divizia secundă, Arsenal s-a mutat pe noul Stadion Arsenal din Highbury, nordul Londrei; au renunțat la cuvântul Woolwich din numele oficial anul următor.[2] În anul 1919, chiar dacă Arsenal a terminat campionatul pe poziția a cincea în divizia secundă, clubul a fost ales pentru a promova în prima ligă, în locul clubului Tottenham Hotspur, prin metode dubioase.[3]

În 1925, Arsenal l-a angajat pe Herbert Chapman ca manager. Chapman câștigase deja de două ori campionatul cu Huddersfield Town în sezoanele 1923-24 și 1924-25. Tacticile și antrenamentele sale revoluționare, împreună cu aducerea unor jucători importanți la echipă, precum Alex James sau Cliff Bastin, au dus la formarea echipei care a dominat fotbalul englez în anii '30. Sub comanda sa, Arsenal a câștigat primele trofee majore din istorie - o Cupă FA în 1930 și două campionate naționale, în 1931 și 1933. De asemensea, datorită lui Chapman, în 1932, stația de metrou „Gillespie Road” a fost denumită „Arsenal tube station” (română Stația de metrou Arsenal).[4]

Chapman a murit de penumonie la începutul anului 1934, însă Joe Shaw și George Allison au continuat parcursul de succes al echipei. Sub comanda celor doi, Arsenal a mai câștigat trei campionate (1933-34, 1934-35 și 1937–38) și Cupa Angliei (1935–36). Din păcate pentru club, sfârșitul deceniului a însemnat și sfârșitul perioadei de succes a clubului, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial (lucru care a însemnat și suspendarea competițiilor fotbalistice din Anglia).

După război, sub comanda succesorului lui Allison, Tom Whittaker, Arsenal a cunoscut o nouă perioadă de succes, câștigând campionatul în sezonul 1947-48 și 1952-53 și Cupa Angliei în sezonul 1949-50. Totuși, după aceste rezultate, această perioadă bună s-a încheiat; fiind incapabil să achiziționeze jucători de calibru, precum cei din anii '30, clubul și-a petrecut majoritatea sezoanelor din anii 50' și '60 în mediocritate. În anul 1966, printr-o mutare surprinzătoare, Arsenal l-a numit pe fizioterapeutul clubului, Bertie Mee, ca manager. După ce au pierdut două finale ale Cupei Ligii, clubul a câștigat primul său trofeu european, Cupa Târgurilor, în sezonul 1969–70. Acest succes a fost urmat de un triumf și mai mare: prima dublă (câștigarea atât a campionatului cât și a cupei), în sezonul 1970-71. Arsenal a terminat sezonul 1972–73 pe poziția secundă, a pierdut trei cupe (1971-72, 1977-78 și 1979–80) și Cupa Cupelor în sezonul 1979–80 după loviturile de departajare. Cel mai mare succes din această perioadă a fost câștigarea Cupei Angliei din anul 1979, cu o victorie în ultimele minute în fața clubului Manchester United, meci care a rămas în istoria clubului.[5]

Jucătorii și fanii echipei sărbătoresc câștigarea titlului în anul 2004

Întoarcerea fostului jucător George Graham ca manager din 1986 a adus a treia perioadă de glorie pentru club. Arsenal a câștigat Cupa Ligii în sezonul 1986-87, primul sezon ca manager a lui Graham. Acesteia i-a urmat titlul în sezonul 1988-89, titlu câștigat cu un gol în ultimul minut înscris împotriva lui Liverpool, echipă cu care se aflau în luptă directă. Arsenalul lui Graham a mai câștigat o dată titlul în anul 1991, an în care a pierdut doar un meci, în sezonul 1990-91 a câștigat atât Cupa Angliei cât și Cupa Ligii iar în anul 1993 a triumfat în finala Cupei Cupelor Europene. Cu toate acestea, reputația lui Graham a fost știrbită atunci când s-a scos la iveală faptul că a achiziționat anumiți jucători la cererea agentului Rune Hauge,[6] acesta fiind concediat în anul 1995. Înlocuitorul său, Bruce Rioch, a rezistat numai un sezon, acesta plecând după o dispută cu conducerea clubului.[7]

Succesul clubului de la sfârșitul anilor '90 și anii 2000 este datorat mai ales numirii lui Arsène Wenger ca manager în anul 1996. Wenger a venit cu tactici noi, un nou regim de antrenamente și jucători străini care au completat lotul. Arsenal a câștigat ambele cupe în 1998 și 2000. În plus, clubul a ajuns în finala Cupei UEFA în sezonul 1999-00 (unde a fost învinsă de către Galatasaray după lovituri de departajare), a câștigat Cupa Angliei în sezoanele 2002-03 și 2004-05 și titlul de campioană în sezonul 2003-04 fără a pierde vreun meci, fapt ce le-a dat porecla de „Invincibilii”.[8]

Arsenal a terminat campionatul pe una din primele două poziții în opt din cele 11 sezoane în care a fost manageriată de Wenger.[9] Este totodată una dintre echipele care a câștigat Premier League, de la formarea acesteia, în anul 1993.[10]

În sezonul 2009–2010, echipa londoneză a jucat în grupa H a Ligii Campionilor UEFA alături de echipele Olympiacos Pireu, Standard Liège și AZ Alkmaar, acumulând 13 puncte și câștigând primul loc.

Istoric denumiri

[modificare | modificare sursă]

Pozițiile finale ale clubului în campionatul intern

[modificare | modificare sursă]
Premier League
Clasările lui Arsenal începând cu 1947 (cu roșu). Numărul echipelor din campionat e indicat cu albastru în partea de jos.

Palmares

[modificare | modificare sursă]
Anglia Competiții naționale Uniunea Europeană Competiții internaționale
  • Premier League (13) :
    • Campioni : 1931, 1933, 1934, 1935, 1938, 1948, 1953, 1971, 1989, 1991, 1998, 2002, 2004
  • Cupa Angliei (14) :
    • Câștigători : 1930, 1936, 1950, 1971, 1979, 1993, 1998, 2002, 2003, 2005, 2014, 2015, 2017, 2020.
  • Cupa Ligii (2) :
    • Câștigători : 1987, 1993
  • Supercupa Angliei (17) :
    • Câștigători : 1930, 1931, 1933, 1934, 1938, 1948, 1953, 1991, 1998, 1999, 2002, 2004, 2014, 2015, 2017, 2020, 2023

Național

[modificare | modificare sursă]
  • Premier League[11] (13): 1930–31, 1932–33, 1933–34, 1934–35, 1937–38, 1947–48, 1952–53, 1970–71, 1988–89, 1990–91, 1997–98, 2001–02, 2003–04
  • Cupa Angliei[11] (13): 1930, 1936, 1950, 1971, 1979, 1993, 1998, 2002, 2003, 2005, 2014, 2015, 2017, 2020
  • Cupa Ligii Angliei[11] (2): 1987, 1993
  • FA Community Shield[12] (17): 1930, 1931, 1933, 1934, 1938, 1948, 1953, 1991 (shared), 1998, 1999, 2002, 2004, 2014, 2015, 2017, 2020, 2023

European

[modificare | modificare sursă]
Finalistă (1): 2005-06


Top 5 transferuri

[modificare | modificare sursă]

Achiziții

[modificare | modificare sursă]
  1. Nicolas Pépé de la Lille pentru 72.000.000 €
  2. Pierre-Emerick Aubameyang de la Borussia Dortmund pentru 63.00.000 €
  3. Alexandre Lacazette de la Olympique Lyon pentru 53.000.000 €
  4. Gabriel Jesus de la Manchester City pentru 52.000.000 €
  5. Ben White de la Brighton pentru 50.000.000 €
  6. Mesut Ozil de la Real Madrid pentru 47.000.000 €
  7. Thomas Partey de la Atlético Madrid pentru 45.000.000 €

Vânzări

[modificare | modificare sursă]
  1. Nicolas Anelka la Real Madrid CF pentru 35.000.000 €
  2. Cesc Fàbregas la FC Barcelona pentru 34.000.000 €
  3. Marc Overmars la FC Barcelona pentru 32.000.000 €
  4. Emmanuel Adebayor la Manchester City pentru 29.000.000 €
  5. Thierry Henry la FC Barcelona pentru 24.000.000 €
  6. Patrick Vieira la FC Juventus Torino pentru 20.000.000 €

Stema

[modificare | modificare sursă]
Stema clubului din perioada 1949-2002

Prima stemă a clubului a fost prezentată în anul 1888 având trei tunuri văzute de sus, îndreptate către nord, similare celor de pe stema zonei metropolitane Woolwich. Acestea pot fi confundate cu niste coșuri de fum însă prezența unor capete de lei ciopliți și a unor forme specifice tunurilor indicau faptul că este doar o confuzie.[13] S-a renunțat la această stemă odată cu mutarea echipei în Highbury din 1913, iar în 1921, clubul a adoptat prima sa stemă cu un singur tun și cu porecla clubului, The Gunners, scrisă alături de el. Această stemă a rezistat numai până în anul 1925, atunci când tunul a fost îndreptat cu direcția spre vest.[13] În 1949, clubul a prezentat o stema modernizată, prevăzută cu același stil de tun, cu numele clubului scris în caractere gotice deasupra tunului, și un sul de hârtie pe care era scris noul motto latin al clubului, Victoria Concordia Crescit (română Victoria vine din armonie).[13] Pentru prima dată de la crearea stemei, s-au folosit culori, care au variat de-a lungul timpului, păstrându-se până la urmă roșu, galben și verde.

Prima stemă a clubului

Din cauza numeroaselor schimbări, Arsenal nu a putut avea drepturile exclusive de autor asupra ei; cu toate acestea, stema a fost înregistrată ca marcă de către club, iar aceasta a putut să lupte (și până la urmă să câștige) o bătălie legală cu unii comercianți locali care vindeau produse Arsenal.[14] În 2002 a fost introdusă noua stemă, prevăzută cu linii curbe mai moderne și cu un stil mai simplificat.[15] Din nou, tunul este îndreptat spre est iar numele clubului este scris cu caractere sans-serif, deasupra tunului. Verdele a fost înlocuit cu albastru închis. Noua stemă a fost primită cu critici din partea unor suporteri; Asociația Suporterilor a acuzat clubul de faptul că a ignorat istoria și tradițiile lui Arsenal, prin adoptarea acestei steme atât de moderne și că fanii nu au fost consultați în această privință.[16]

Lotul de jucători

[modificare | modificare sursă]
La 31 august 2024.[17]
Arsenal FC - Echipa de start - în sezonul 2018-2019
Nr. Poziție Jucător
2 Franța F William Saliba
3 Scoția F Kieran Tierney
4 Anglia F Ben White
5 Ghana M Thomas Partey
6 Brazilia F Gabriel Magalhães
7 Anglia A Bukayo Saka
8 Norvegia M Martin Ødegaard (căpitan)[18]
9 Brazilia A Gabriel Jesus
10 Anglia M Raheem Sterling (împrumutat de la Chelsea)
11 Brazilia A Gabriel Martinelli
12 Țările de Jos F Jurriën Timber
Nr. Poziție Jucător
15 Polonia F Jakub Kiwior
17 Ucraina F Oleksandr Zinchenko
18 Japonia F Takehiro Tomiyasu
19 Belgia A Leandro Trossard
20 Italia M Jorginho
22 Spania P David Raya
23 Spania M Mikel Merino
29 Germania M Kai Havertz
32 Brazilia P Neto (împrumutat de la Bournemouth)[19]
33 Italia F Riccardo Calafiori
41 Anglia M Declan Rice

Împrumutați

[modificare | modificare sursă]
Nr. Poziție Jucător
21 Portugalia M Fábio Vieira (la Porto până pe 30 iunie 2025)[20]
27 Brazilia A Marquinhos (la Fluminense până pe 1 ianuarie 2025)[21]
31 Estonia P Karl Hein (la Real Valladolid până pe 30 iunie 2025)[22]
Nr. Poziție Jucător
Portugalia F Nuno Tavares (la Lazio până pe 30 iunie 2025)[23]
23 Belgia M Albert Sambi Lokonga (la Sevilla până pe 30 iunie 2025)[24]
24 Anglia A Reiss Nelson (la Fulham până pe 30 iunie 2025)

Culori

[modificare | modificare sursă]

În mare parte din istoria clubului, echipamentele folosite pentru meciurile de pe teren propriu conțineau tricouri de culoare roșie cu dungi albe, și șorturi complet albe. Alegerea culorilor s-a făcut ca recunoștință pentru o donație caritabilă primită de Arsenal de la Nottingham Forest, imediat după fondarea clubului din anul 1886. Doi dintre fondatorii clubului, Fred Beardsley și Morris Bates erau foști jucători ai echipei din Nottingham care s-au mutat în Londra pentru a-și căuta un loc de muncă. Din cauza faptului că era primul club din zona Woolwich și nu se găseau echipamente de joc, Beardsley și Bates au cerut ajutor clubului din Nottingham și au primit un set de echipamente și o minge.[25]

În anul 1933, Herbert Chapman a schimbat echipamentul adăugând mai multe dungi și schimbând roșul existent cu o nuanță mai deschisă. Originea dungilor albe este necunosută însă există două ipoteze; Chapman s-ar fi inspirat de la un suporter din tribune care purta un pulover roșu peste un tricou alb; altă ipoteză susține că a fost inspirată de desenatorul Tom Webster, cu care Chapman juca golf.[26] Chiar dacă nu se știe exact care variantă este adevărată, echipamentele cu culorile roșu și alb au definit clubul Arsenal, iar echipa a purtat această combinație de culori de atunci, cu două excepții. Prima a fost în sezonul 1966-67, când Arsenal a jucat într-un echipament roșu complet;[25] acest lucru nu a fost văzut cu ochi buni de suporteri, sezonul următor revenindu-se la varianta cu dungi albe. A doua excepție a fost în sezonul 2005-06, ultimul sezon în care Arsenal a evoluat pe Highbury, atunci când echipa a purtat echipamente comemorative, similare cu cele purtate în 1913, anul în care echipa a evoluat pentru prima dată pe acest stadion. Clubul s-a întors la echipamentele tradiționale la începutul sezonului 2006-07.

Culorile echipamentelor purtate pe teren propriu de Arsenal au fost o inspirație pentru cel puțin trei alte cluburi . În 1909, AC Sparta Praga a adoptat echipamentele de culoare roșie similare cu cele purtate la acea vreme de Arsenal; în 1938, Hibernian a adăugat dungile albe peste echipamentele verzi pe care aceștia le aveau.[27] În anii 1930, antrenorul echipei portugheze Sporting Clube de Braga a schimbat echipamentele echipei după modelul celor de la Arsenal, după ce a asistat la un meci pe Highbury, porecla clubului devenind în acel moment Os Arsenalistas.[28] Echipele menționate folosesc aceste culori și astăzi.

Culorile de deplasare a clubului sunt în mod tradițional galben și albastru, cu toate că în perioada 1982 - 1984, au fost folosite culorile verde și navy.[29] În anii 1990 culorile de deplasare au variat, schimbându-se de la albastre, verzi, galbene sau aurii, ca cele folosite în sezonul 2001-2002,[30] la galbene cu gri, ca cele folosite în sezonul 2005-06. Din sezonul 2006-07 până în sezonul 2009-10, echipamentele folosite în deplasare sunt compuse din tricouri albe cu șorturi roșii.[31] În sezonul 2010-11,Arsenal va avea acasă același tricou,iar în deplasare un tricou galben.

Stadion

[modificare | modificare sursă]

Emirates este un stadion de fotbal din Londra, Anglia deschis în iulie 2006. Stadionul are o capacitate de 60,355 de locuri,ceea ce-l face al doilea stadion după capacitate din Premier League, după Old Trafford din Manchester. Stadionul a costat 430 milioane de lire sterline.

Echipa tehnică

[modificare | modificare sursă]
Funcție Nume
Antrenor Mikel Arteta
Antrenori asistenți Albert Stuivenberg
Carlos Cuesta[32]
Nicolas Jover[33]
Miguel Molina[34]
Antrenor de portari Iñaki Caña[35]
Managerul Academiei Per Mertesacker
Director operațiuni fotbal Richard Garlick
Șef medicină sportivă și performanță Vacant[36]
Director executiv Vinai Venkatesham
Director sportiv Edu Gaspar
Director Comercial Juliet Slot
Director financiar Stuart Wisely
Director de comunicare Kate Laurens
Secretarul clubului Zayna Perkins

Sponsorizare

[modificare | modificare sursă]

Parteneri oficiali:Betsson,Carlsberg,Citroen,Ea Sports,Indesit,Lucozade,O2,Thomas Cook Sport.

Conducere parteneri:Emirates, Puma.

Jucători importanți

[modificare | modificare sursă]

  • Note

    [modificare | modificare sursă]
    1. ^ Soar, Phil & Tyler, Martin (). Istoria oficială a clubului Arsenal. Hamlyn. pp. pp.32–33. ISBN 0-600-61344-5. 
    2. ^ Soar & Tyler (). Istoria oficială a clubului Arsenal. pp. p.40. 
    3. ^ S-a pretins că promovarea clubului s-a făcut pe premise istorice și a fost posibilă datorită acțiunilor patronului Sir Henry Norris. S-a speculat că promovarea a venit în urma unui complot politic sau chiar în urma unei mite; nu au fost precizate niciodată dovezi pentru aceste acuzații. Informații se găsesc la Soar & Tyler (). Istoria oficială a clubului Arsenal. pp. p.40.  Informații mai detaliate se pot găsi și la Spurling, Jon (). Istoria alternativă a clubului Arsenal. Mainstream. pp. pp.38–41. ISBN 0-575-40015-3. 
    4. ^ „London Underground și Stația Arsenal”. Transportul în Londra. 
    5. ^ Un sondaj din 2005 a arătat că acest meci este considerat ca unul dintre cele mai importante din istorie Referințe: Winter, Henry. „Finala clasică”. Daily Telegraph. 
    6. ^ Graham a fost suspendat o perioadă de un către FA după ce a recunoscut că primea bani de la Hauge. Referință: Collins, Roy. „Rune Hauge, omul misterelor”. The Guardian.  Cazul este detaliat la Bower, Tom (). Vise distruse. Simon & Schuster. ISBN 0-7434-4033-1. 
    7. ^ „Arsenal - ssezonul 1995/96”. Arseweb. Arhivat din original la . Accesat în . 
    8. ^ Hughes, Ian. „Arsenal - Invincibilii”. BBC Sport. 
    9. ^ „Arsenal”. Football Club History Database. 
    10. ^ „Campionii Premier League”. RSSSF. 
    11. ^ a b c d e Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite FCHD
    12. ^ Ross, James (). „England – List of FA Charity/Community Shield Matches”. RSSSF. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    13. ^ a b c „Stema”. Arsenal.com. 
    14. ^ Free, Dominic (). „Arsenal vs. Reed la curtea de apel”. Michael Simkins LLP. Arhivat din original la . Accesat în . 
    15. ^ „Arsenal - Noua stemă”. BBC Sport. 
    16. ^ „Căderea stemei” (PDF). Arsenal Independent Supporters' Association. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
    17. ^ „Squad: First team”. Arsenal F.C. Accesat în . 
    18. ^ „Martin Odegaard named captain”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    19. ^ „Neto signs for Arsenal on season-long loan”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    20. ^ „Fabio Vieira completes loan move back to FC Porto”. OneFootball. . Accesat în . 
    21. ^ „Marquinhos joins Fluminense on loan”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    22. ^ „Karl Hein joins Real Valladolid on loan”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    23. ^ „Nuno Tavares completes loan move to Lazio”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    24. ^ „Sambi Lokonga joins Sevilla on season-long loan”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
    25. ^ a b „Galeria foto oficială a loturilor de jucători”. Arsenal.com. 
    26. ^ „Echipamentele lui Arsenal”. Arsenal.com. 
    27. ^ „Hibernian”. Istoria echipametelor. 
    28. ^ „Poreclind după echipamente”. The Guardian. 
    29. ^ „Tricourile din anii 80”. Arsenal Shirts. Arhivat din original la . Accesat în . 
    30. ^ „Tricourile din anii 2000”. Arsenal Shirts. Arhivat din original la . Accesat în . 
    31. ^ „Noul achipament de deplasare”. Arsenal.com. 
    32. ^ „Carlos Cuesta”. worldfootball.net. HEIM:SPIEL. Accesat în . 
    33. ^ „Nicolas Jover”. worldfootball.net. HEIM:SPIEL. Accesat în . 
    34. ^ „Miguel Molina”. worldfootball.net. HEIM:SPIEL. Accesat în . 
    35. ^ „Iñaki Caña”. worldfootball.net. HEIM:SPIEL. Accesat în . 
    36. ^ Ornstein, David (). „Arsenal's head of medical services Gary O'Driscoll to join Manchester United”Necesită abonament cu plată. The Athletic. Accesat în . 

    Bibliografie

    [modificare | modificare sursă]

    Legături externe

    [modificare | modificare sursă]


    v • d • m
    Premier League 2024–25
    Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arsenal_FC&oldid=16718957